The most damage I did was to myself and to the people who got caught in the maelstrom. The worst thing that happened was the overdose. But I didn’t go in with three other dudes who overdosed with me. No, you overdose alone.

Lasind la o parte orice fel de scuze, neplaceri, nervi, diferente de opinie ori orientari sexuale … a fost un trip reusit, o companie reusita, un drum plin de peripetii, multe lucruri invatate, nimic de pierdut totul de cistigat. Ce urmeaza, habar n-am, cert e ca o sa fie extraordinar.
Radu & Coco
over&out.

Stay Hungry. Stay Foolish.

Dupa o saptamina si doua zile, cei doi vagabonzi slabiti si murdari cad la picioarele reginei cerind indurare.
Mai jos, fetele pline de satisfactie si uimire …

Gasim cazare cu mic dejun inclus, ne barbierim, dormim ca niste prunci si a doua zi o luam la pas spre o parcare la iesire din Eindhoven. Lasind in urma nebunia ce se petrecea pe strazile acelui oras, faptul ca pentru olandezi nu exista daca ai pai pe fata, barba, mustata si hostelul de 70 de euro cu mic dejun inclus.

Am baut bere, am mincat, am admirat batrineii pe scutere si biciclete, dar cum Londra era departe am pus rucsacii in spate, miinile in buzunare, tigarile in coltul gurii si dusi am fost.

Dupa 7 km de mers prin miriste, drumuri de noroi, autostrada si santuri prafuite gasim si parcarea prea-luadata. Un telefon scurt:

- Alo, da mama
- Ce faci ma, esti bine, pe unde esti ?
- Aaa, da, bine, uite doar ce am baut o cafea, astept nota si plec spre Antwerpen.

O noua zi, o noua parcare.
Luam o cafea, un choco-latte si o apa plata. Stam la pinda de masini cu volanul pe dreapta. Primul, un individ cu o masina de teren, care initial ne-ar lua dupa care se suceste si pleaca in tromba. Ne relaxam, mai fumam o tigara si undeva in stinga, un tip tatuat isi schimba tricoul, are o masina cu volan pe dreapta, e singur, si e in papuci. Andreas, neamtul stabilit in Anglia de peste 5 ani se decide sa ne ridice din parcare si sa ne duca pina in Dover. Neincrederea si nesiguranta planau in aer, si totusi plecam la drum, Coco in fata, pe locul soferului european, iar eu in spate cu o chitara in stinga. Ii povestim cum si de unde venim, ne marturiseste ca ar face si el asta daca ar avea cu 5-6 ani mai putin. Totate bune si frumoase, drum lin, incertitudine in deciziile lui Andreas legate de sfatul GPS-ului: make a left, and keet the left lane.

“What the fuck !? What left when you have 4 lanes ?! Which left you stupid electronic device!”

Ajungem cu bine in Dunquerq. Andreas obosit si nemincat:

Where`s a McDonald`s when you need one!

In Dunquerq, fumam o tigara, cind nomadul Radek isi face aparitia. Dadea semne de oboseala, fuma tutun cumparat din Spania si avea un carton pe care scria Oxford. Cum in masina internationala mai era un loc, Andreas se decide brusc sa-l adopte. Doi romini, un polonez si un neamt stabilit in Anglia, toti intr-o masina cu volan pe dreapta cu numere de Marea Britanie, trec rinjind granita. Ne imbarcam pe feribot, Andreas ne cinsteste cu masa iar Radek ne povesteste cum:

- England ?!
- Psht … it`s all fish and chips …
- That`s all there is …

Calcam cu dreptul pe pamintul reginei, tragem bine aer in piept, ne luam ramas bun de la Andreas si Radek si ne prabusim plini de satisfactie intr-un hostel din Dover.

- Acu ce facem coaie ?
- Mergem in Londra …

Undeva pe la ora 00:00, frig in draci, cer senin, ne decidem ca cea mai buna solutie e sa ne culcam pe o banca, mai retrasa, cu toate hainele pe noi, asa … citeva ore, sa ne revenim cu oboseala. Ne chinuim ce ne chinuim cam 3-4 ore dupa care luam o cafea si ne asteptam norocul. In cele 5 ore state la cafea am vazut 100 de autocare de polonia care mergeau in Anglia. Polonezul, si-a luat, copilu`, gaina, purcelu, cei 10 dinari si a plecat la munca in Mara Britanie, in afara cum se zice, sa fim pe intelesul tuturora. Plini de sperante, imbracati la 4 ace, trenning Nike si sapca Adidas, trag din tigari, grabiti de cele 10 minute de pauza ale soferului. Se face ora 12, la amiaza, si ne decidem sa schimbam locul, 20 de m mai in aval, pe o banca, in parcarea Satanei, uitata de Dumnezeu.

Niciodata in viata mea nu mi-as fi imaginat sa vad satanisti, pe bune. Adica, toti am avut perioada noastra de descoperire a sexualitatii, spiritualitatii, genului de muzica, al berii preferate ori a filmului porno care ne-ar aduce cea mai mare satisfactie, dar sa vezi niste oameni maturi care se imbraca in negru, isi pun numere la masina de genul FK-DE-666, respectiv EK-DE-666, merg duminica la biserica, dar se inchina unei capre. In aceste moment incep sa iubesc aericanii de tip redneck.
Stam deja de 16 ore in parcarea Satanei. Am dormit sub cerul liber am baut Heinneken cu 7.20 Euro, am ris de polonezi, satanisti, nemti, rusi venici pe motoare din … Rusia, dar inca nu am gasit pe nimeni care sa ne ia la ocazie. Sperantele in izbinda tind catre minus infinit, Coco se cearta cu un olandez care oprise sa-si traga sufletul si sa manince ceva, eu incep sa o iau razna si sa vad unicorni homosexuali care abuzeaza de Michael Jackson. Cintam, glumim, ne certam, injuram nemtii si tara lor de cacat, fumam si bem apa de la robinet dar tot nu gasim pe nimeni care sa ne ia la ocazie. Dam un mic rateu cu un polonez care ne-ar lua, dar nu ne-ar lua, un fel de noapte romantica: Iubito, dezbraca-te, iubit-o imbraca-te, dar … mai bine imi fac o laba.
Vorbim cu un romin, de la care aflam ca duminica nu circula tir-uri pe soselele din Germania, socializam cu un rus amabil, foarte impresionat de povestea noastra, dar care nu ne-a putut lua, cunoastem un cuplu de romini cu care vorbim in engleza si incepem sa credem ca aici ne-am gasit sfirsitul. Dar …
Ora 18:00: Exista un Dumnezeu! (implicit si capra amicilor satanisti, de mai sus)

Un tip cu un Mini Cooper cu numere de Olanda trece agale prin fata sanctuarului nostru, o banca asezata strategi linga o ghena. De acum, all hell breaks loose!

- Hey there, can I ask you something ?
- Yeah, sure.
- Excuse me for being so straight, but, can give us a lift to Netherlands, or anywhere, we`re stuck here in this God forsaken parklot and nobody seem to care.
- Yeah, sure, let me get a coffee, and we`re of …

Atit de simplu a fost, 20 de ore petrecute intr-o parcare, dormit sub cerul liber, cunoscut cel putin o fata a spiritului uman pe care n-o stiam. Prietenul nostru, Olandezul, asa l-am numit, pentru ca atit de idioti sintem. Putem sa vorbim despre vreme, coffee shop-uri, femei, soarta umanitatii, Papa Ioan Paul, masini, muzica, dar sintem, efectiv, prosti cind vine vorba de socializare punctuala. Olandezul, tipul care ne-a salvat de la pierzanie, ne-a dus cu masina in Eindhoven, desi mergea in Rotterdam, l-am numit asa, pentru ca am fost prea idioti sa-l intrebam cum il cheama si sa-i cerem o adresa de e-mail sau un numar de telefon. Am dat vina pe oboseala si pe nervii acumulati, dar nu este vorba de asta: sintem niste idioti. Cuvintul predominant in acest episod a fost “idiot”, fara vreun scop, imi place doar sa exagerez.

Vorbim una, alta, ii explicam unde vrem sa ajungem facem poze, ridem si glumim. Ii admiram masina, 100 l, benziza, full options, piele, frigider(mai mare ca al meu de acasa), televizor, toaster, cuptor cu microunde, poze cu Angelina Jolie, doua paturi ca de hotel in Mamaia, MP3 player, volan stantat fin:Mercedes, GPS, ABS, ESP, ECC, ERP, DDR, CCR, limitare: 80kmh

Dupa mai bine de 4-5 ore, destinatia: Hannover.
Cu lacrimi in ochi il lasam pe ungur intr-o parcare la 15 km de Hannover.

- Cocosate, ia zi stam aici la ocazie ?
- Hai, da-i din scoaba!

Torgau un orasel pe care aveam sa-l urim. Dam din miini, aratam o tita, zimbim frumusel, dar nimeni nu pare sa inteleaga ce vor acei doi vagabonzi de pe marginea strazii. Aparent, localnicii acestui minunat oras, Torgau, nu stiu ca in momentul in care cineva sta pe marginea drumului si face semn din mina inseamna ca vrea sa-l iei la ocazie. Masini de familie, decapotabile, rulote, camioane, toate treceau dar niciuna nu oprea. O mica discutie cu un punkist care asista la show: “Show them your titties, maybe the`ll stop!”
In asa hal ne-am demoralizat cind o domnisoara de 60-65 de ani ne-a zimbit si facut cu ochiul din 307-le ei coupe cabrio. In cautarea garii din Torgau, ne aprindem o tigara si: “Hai sa-mi bag pula, sa vezi tu ca nu mai plecat de aici!”
30 de minute cu trenul pina in Leipzig, si somn de voie pina a doua zi.

Posted in sdrowkcab Tagged: autostop Cimpulung-Londra ]]> http://pecontrasens.wordpress.com/2009/10/01/episodul-vi-ovidiu/feed/ 1 ready ABCD0003.JPG ABCD002034534 http://pecontrasens.wordpress.com/2009/10/01/episodul-v-ioana/ http://pecontrasens.wordpress.com/2009/10/01/episodul-v-ioana/#comments Thu, 01 Oct 2009 20:42:34 +0000 Redi http://pecontrasens.wordpress.com/?p=138 Continue reading →]]> In Arad nu stiu cum am mai ajuns. La 50 km de Moneasa, Ioana avea sa ne astepte intr-o benzinarie. In Moneasa, hrana rece, bere pe saturate si paturi separate. Dupa 2-3 ore de palavrageala, ne bagam la somn, eu intr-un pat, Coco intr-un pat. El, foaret avantajat de televiziunea prin satelit, Dolce, 108 canale, dintre care 3 de porno. Dupa o noapte lunga si umeda, panicati de paienjeni, vizitam statiunea Moneasa. A doua zi, dupa un ultim contact cu prieteni, rude, amici, bunici si pisici trecem granita cu Bozgoria, pardon Bozgoria imputita, pardon Ungaria pe jos. Prezentam frumos pasapoartele (Uniune, Uniune te iubim, din Ungaria vrem sa iesim).
30 de minute, 45 de minute, un pisu` mic pe semnul “Bine ati venit in Romania”, legitimare la politia ungara, fumam o tigara, tragem bine aer in piet, scoatem foile cu UK, Munich-please, si …
Ovidiu, doamnelor si domnilor, el este Ovidiu!

Motto: Vrei s-o marchezi ?

A journey of a thousand miles must begin with a single step:  sau cum am ajuns noi cu auto-stop-ul pina in Marea Britanie, idee era ca destinatia sa fie Londra, si asa a si fost.

Luni, ora 20:03 plecam din Cimpulung-Muscel; prima ocazie, un tirist batrin si trecut prin multe, cum ii place lui sa-si spuna, uns cu toate alifiile. Ne lasa in Pitesti, unde avem ceva probleme cu controlorii pe RATB-ul lor, dupa care un tirist mai mic, avea masina mai mica, dar cu aspiratii de sofer de TIR, ne duce pina in Sibiu. Rapperu` ne asteapta pe bicicleta, ne prezinta putin viata de noapte a orasului, este vorba de o crijma de roackeri, dupa care ne culca in podul garsonierei. A doua zi, omleta, tigari, cafea si cum calatorului ii sta bine cu drumul, hit the road.
Din Sibiu soferul sportiv(mie imi place sa conduc mai sportiv, asa) ne duce pina pina in Deva, la gara. Tipul cu passat-ul ne revendica din ploaie si trecind prin Faget(cu diacritice) ne povesteste cum e viata “in afara” si ne arunca-n strada in Timisoara. Vio ne explica mai pe sustache cum ar iesii el in strada cu Katana daca ar fi legal sa omori copiii emo. dupa care din Timisoara, un baiatas cu Iveco:

• Heh, si vreti sa ajungeti in Anglia asa, mai baieti ?
• Heh, de ce nu sefu` ?
• Nu stiu, e multi kilometrii pai, dar sa luati din Germania de la un Lotto tutun, cu 5 euro, asa luam si eu, si ieseam mai bine decit sa cumpar tigari la pachet.
• Lotto, zici ?
• Da, e peste tot magazine dinastea, e un fel de 3 la 10 lei la noi.
• O sa tinem cont, mersi, sa ai drum bun.
• Hai mersi baieti, si voi.

Si uite asa plecat-am si din Timisoara, inspre Moneasa, unde aveam sa bem, mincam si sa dormim pe saturate. Ioana impresionata de poveste celor doi care au plecat din Cimpulung, Romania cu ginduri mari, inspre Regatul Unit al Marii Britanii ne duce in Oradea, unde aveam sa cunosteam cel mai interesant personaj al trip-ului. Ovidiu, un moldovean pur singe, ne racoleaza imediat dupa granita cu bozgoria, pardon, Ungaria, in Transporter-ul lui marca VW, undeva la orele 00:30 ale noptii(avea muzica la maxim si ridea necontrolat):

• Unde vreti sa ajungeti ???
• Londra …
• $&%$*(^*&^& (comentind intr-o limba paroasa)
• De ce rizi ?
• Londra, sinteti nebuni ?
• Nu, Ovidiu, de ce ?
• $#*(&$#*&$#(*& (din nou comentarii intr-o limba paroasa, necunoscuta noua)

Oviudule, te-am pus pe net, doar ti-am promis.
PS. Te iubim

• Ovidiu: Ai carnet ma ?
• Eu:  Da!
• Ovidiu: Treci la volan!

Un companion de drum extraordinar, cu destul de putine cunostine despre muzica, sau orice, dar omul s-ar descurca si la polul Nord:

• Lasati-ma la polu` nord in pula goala cu o muzicuta si o camasa portocalie, sa mor io de nu-i fac pe eschimosi sa danseze.

Totul bine si frumos pina la ora 7:30 a diminetii, cind politia germana, ne trage pe dreapta dintr-o limuzina Mercedes. Ovidiu ramine fara masina, noi fara transport, iar politia cu aceleasi idei de cacat intiparite in ADN de pe vremea nazismului. Doi punk-isti ne duc in Torgau, orasul pe care incerc sa mi-l sterg din memorie, de unde luam un tren pina in Liepzig. Dupa 3-4 km parcursi prin miriste, ajungem la concluzia ca trebuie sa raminem peste noapte aici. A doua zi, dis-de-dimineata, micul dejun al campionilor, conserve de 500g si piine feliata cu steagul Americii, plecam, tot prin miriste, alti 3-4 km, pina pe autostrada. Sirene din spate, HALT!, HALT!. Politia, zicind ceva in germana, sint de acord sa ne duca pina la prima parcare de tir-uri; si uite asa am mers cu ocazia cu politia germana.

Orele trec, sperantele noastre se duc dracu(ce-o face Ovidiu ma? nu stiu da-l in pula mea, cum plecam de aici, lasa-l pe Ovidiu). Bem putina apa de la robinet, ne tragem sufletul, ne incarcam cu energie pozitiva si astfel il cunoastem pe vecinul nostru bozgor, cu un TIR mercedes, full-options, 4.5 motorina, doua paturi, frigider, mp3 player, GPS, remorca, 18 roti, doua telefoane, unu de Ungaria, unu de Germania, ceas Swatch la mina dreapta, dar fara pic de cunostine ale limbii engleze. Cele mai trei lungi ore dina viata noastra, trec incercind sa-i explicam maimutei cum venim din Romania si vrem sa ajungem in Anglia, intr-o limba mai putin cunoscuta omului de rind, romino-englezo-maghiaro-germano-francezo-olandeza, adica prin semne. Destinatia avea sa fie Hanonver, si o parcare atit de circulata incit am stat o zi si o noapte. Nemtii, de altfel, un popor pe care il respect si il stimez(mortii ma-mii lor de nemernici) avea sa ne invete putin cite putin despre civilizatie. Noi nu luam la ocazie, din principiu si pentru ca nu vrem! Zile si nopti trec, eroii povestirii noastre devin tot mai obositi si mai putin increzatori in izbinda, pina cind … uite-l p`ala cu mini cooper.

• Hey there, can I ask you something ?
• Yeah, sure.
• Excuse me for being so straight, but, can give us a lift to Netherlands, or anywhere, we`re stuck here in this God forsaken parklot and nobody seem to care.
• Yeah, sure, let me get a coffee, and we`re of …

200 km la ora pe autostrada si intr-o clipita ajungem in Eindhoven. Nici pina in ziua de azi nu stim cum il cheama pe individ, atit de idioti sintem.
A doua zi, Andreas, neamtul tatuat, stabilit in Anglia de peste 5 ani ne duce cu masina lui cu volan pe dreapta, Vauxhaul, si ne hraneste pe feribot, unde, Radek, polonezul nomad racolat din Dunquerq ne explica: It`s all fish and chips, that`s all there is. Dupa o saptamina si exact o zi calcam cu dreptul, in Regatul Unit al Marii Britanii.

Asta e povestea pe scurt a unui trip reusit. Miine, o noua zi, o noua poveste…