Am ajuns relativ repede in Eindhoven. Un “la revedere” scurt Olandezului si sintem in ziua sapte a trip-ului. In gara in Eindhoven, ne facem loc printre miile de biciclete si incercam sa gasim un tren spre Dunquerq. Sansele de a face blatul pe CFR-ul din Olanda scad cind aflam ca ne-ar costa cam 150 de euro.
Lasind gara, bicicletele, si dealer-ii in spate, Coco face un pisu` mic:
Gasim cazare cu mic dejun inclus, ne barbierim, dormim ca niste prunci si a doua zi o luam la pas spre o parcare la iesire din Eindhoven. Lasind in urma nebunia ce se petrecea pe strazile acelui oras, faptul ca pentru olandezi nu exista daca ai pai pe fata, barba, mustata si hostelul de 70 de euro cu mic dejun inclus.
Am baut bere, am mincat, am admirat batrineii pe scutere si biciclete, dar cum Londra era departe am pus rucsacii in spate, miinile in buzunare, tigarile in coltul gurii si dusi am fost.
Dupa 7 km de mers prin miriste, drumuri de noroi, autostrada si santuri prafuite gasim si parcarea prea-luadata. Un telefon scurt:
- Alo, da mama
- Ce faci ma, esti bine, pe unde esti ?
- Aaa, da, bine, uite doar ce am baut o cafea, astept nota si plec spre Antwerpen.
O noua zi, o noua parcare.
Luam o cafea, un choco-latte si o apa plata. Stam la pinda de masini cu volanul pe dreapta. Primul, un individ cu o masina de teren, care initial ne-ar lua dupa care se suceste si pleaca in tromba. Ne relaxam, mai fumam o tigara si undeva in stinga, un tip tatuat isi schimba tricoul, are o masina cu volan pe dreapta, e singur, si e in papuci. Andreas, neamtul stabilit in Anglia de peste 5 ani se decide sa ne ridice din parcare si sa ne duca pina in Dover. Neincrederea si nesiguranta planau in aer, si totusi plecam la drum, Coco in fata, pe locul soferului european, iar eu in spate cu o chitara in stinga. Ii povestim cum si de unde venim, ne marturiseste ca ar face si el asta daca ar avea cu 5-6 ani mai putin. Totate bune si frumoase, drum lin, incertitudine in deciziile lui Andreas legate de sfatul GPS-ului: make a left, and keet the left lane.
“What the fuck !? What left when you have 4 lanes ?! Which left you stupid electronic device!”
Ajungem cu bine in Dunquerq. Andreas obosit si nemincat:
Where`s a McDonald`s when you need one!
In Dunquerq, fumam o tigara, cind nomadul Radek isi face aparitia. Dadea semne de oboseala, fuma tutun cumparat din Spania si avea un carton pe care scria Oxford. Cum in masina internationala mai era un loc, Andreas se decide brusc sa-l adopte. Doi romini, un polonez si un neamt stabilit in Anglia, toti intr-o masina cu volan pe dreapta cu numere de Marea Britanie, trec rinjind granita. Ne imbarcam pe feribot, Andreas ne cinsteste cu masa iar Radek ne povesteste cum:
- England ?!
- Psht … it`s all fish and chips …
- That`s all there is …
Calcam cu dreptul pe pamintul reginei, tragem bine aer in piept, ne luam ramas bun de la Andreas si Radek si ne prabusim plini de satisfactie intr-un hostel din Dover.
Coco
Radu
Dani
pisoar in mijlocu drumului e cea mai tare chestie pe care au facut-o olandezii…….dupa legalizarea ierbii normal…….si televizoarele philips;)