In Leipzig aveam sa invatam mersul prin miriste. Feriti de ochii vigilenti ai nemtilor, si in mersul piticului, ne facem loc catre autostrada.
Halt! Halt! auzim din spate politia germana, explicind cum nu avem voie sa mergem pe jos pe autostrada se decide sa ne duca pina la prima parcare de TIR-uri. Ne legitimeaza frumos si ne ureaza sedere placuta in Germania. Coborind din masina politiei, sub privirile uimite ale rezidentilor temporari ai acelei parcari, ne asezam sa mincam si sa fumam cite o tigara. Orele trec, Cocosatu se spala pe picioare cu apa de la soare, putina plaja pe o banca mai laturalnica, putina demoralizare, inca 3, 4, 5 tigari si il cunoastem pe soferul de TIR ungur.

Vorbim una, alta, ii explicam unde vrem sa ajungem facem poze, ridem si glumim. Ii admiram masina, 100 l, benziza, full options, piele, frigider(mai mare ca al meu de acasa), televizor, toaster, cuptor cu microunde, poze cu Angelina Jolie, doua paturi ca de hotel in Mamaia, MP3 player, volan stantat fin:Mercedes, GPS, ABS, ESP, ECC, ERP, DDR, CCR, limitare: 80kmh
Dupa mai bine de 4-5 ore, destinatia: Hannover.
Cu lacrimi in ochi il lasam pe ungur intr-o parcare la 15 km de Hannover.






daca reuseam sa ne intelegem cu el in vreo limba cred ca ar fi vorbit ore in sir….se vedea ca n-are stare…oricum a fost cuminte bozgoru