Pe contrasens: cu mina intinsa prin Europa.

A journey of a thousand miles must begin with a single step:  sau cum am ajuns noi cu auto-stop-ul pina in Marea Britanie, idee era ca destinatia sa fie Londra, si asa a si fost.

Luni, ora 20:03 plecam din Cimpulung-Muscel; prima ocazie, un tirist batrin si trecut prin multe, cum ii place lui sa-si spuna, uns cu toate alifiile. Ne lasa in Pitesti, unde avem ceva probleme cu controlorii pe RATB-ul lor, dupa care un tirist mai mic, avea masina mai mica, dar cu aspiratii de sofer de TIR, ne duce pina in Sibiu. Rapperu` ne asteapta pe bicicleta, ne prezinta putin viata de noapte a orasului, este vorba de o crijma de roackeri, dupa care ne culca in podul garsonierei. A doua zi, omleta, tigari, cafea si cum calatorului ii sta bine cu drumul, hit the road.
Din Sibiu soferul sportiv(mie imi place sa conduc mai sportiv, asa) ne duce pina pina in Deva, la gara. Tipul cu passat-ul ne revendica din ploaie si trecind prin Faget(cu diacritice) ne povesteste cum e viata “in afara” si ne arunca-n strada in Timisoara. Vio ne explica mai pe sustache cum ar iesii el in strada cu Katana daca ar fi legal sa omori copiii emo. dupa care din Timisoara, un baiatas cu Iveco:

• Heh, si vreti sa ajungeti in Anglia asa, mai baieti ?
• Heh, de ce nu sefu` ?
• Nu stiu, e multi kilometrii pai, dar sa luati din Germania de la un Lotto tutun, cu 5 euro, asa luam si eu, si ieseam mai bine decit sa cumpar tigari la pachet.
• Lotto, zici ?
• Da, e peste tot magazine dinastea, e un fel de 3 la 10 lei la noi.
• O sa tinem cont, mersi, sa ai drum bun.
• Hai mersi baieti, si voi.

Si uite asa plecat-am si din Timisoara, inspre Moneasa, unde aveam sa bem, mincam si sa dormim pe saturate. Ioana impresionata de poveste celor doi care au plecat din Cimpulung, Romania cu ginduri mari, inspre Regatul Unit al Marii Britanii ne duce in Oradea, unde aveam sa cunosteam cel mai interesant personaj al trip-ului. Ovidiu, un moldovean pur singe, ne racoleaza imediat dupa granita cu bozgoria, pardon, Ungaria, in Transporter-ul lui marca VW, undeva la orele 00:30 ale noptii(avea muzica la maxim si ridea necontrolat):

• Unde vreti sa ajungeti ???
• Londra …
• $&%$*(^*&^& (comentind intr-o limba paroasa)
• De ce rizi ?
• Londra, sinteti nebuni ?
• Nu, Ovidiu, de ce ?
• $#*(&$#*&$#(*& (din nou comentarii intr-o limba paroasa, necunoscuta noua)

Oviudule, te-am pus pe net, doar ti-am promis.
PS. Te iubim

• Ovidiu: Ai carnet ma ?
• Eu:  Da!
• Ovidiu: Treci la volan!

Un companion de drum extraordinar, cu destul de putine cunostine despre muzica, sau orice, dar omul s-ar descurca si la polul Nord:

• Lasati-ma la polu` nord in pula goala cu o muzicuta si o camasa portocalie, sa mor io de nu-i fac pe eschimosi sa danseze.

Totul bine si frumos pina la ora 7:30 a diminetii, cind politia germana, ne trage pe dreapta dintr-o limuzina Mercedes. Ovidiu ramine fara masina, noi fara transport, iar politia cu aceleasi idei de cacat intiparite in ADN de pe vremea nazismului. Doi punk-isti ne duc in Torgau, orasul pe care incerc sa mi-l sterg din memorie, de unde luam un tren pina in Liepzig. Dupa 3-4 km parcursi prin miriste, ajungem la concluzia ca trebuie sa raminem peste noapte aici. A doua zi, dis-de-dimineata, micul dejun al campionilor, conserve de 500g si piine feliata cu steagul Americii, plecam, tot prin miriste, alti 3-4 km, pina pe autostrada. Sirene din spate, HALT!, HALT!. Politia, zicind ceva in germana, sint de acord sa ne duca pina la prima parcare de tir-uri; si uite asa am mers cu ocazia cu politia germana.

Orele trec, sperantele noastre se duc dracu(ce-o face Ovidiu ma? nu stiu da-l in pula mea, cum plecam de aici, lasa-l pe Ovidiu). Bem putina apa de la robinet, ne tragem sufletul, ne incarcam cu energie pozitiva si astfel il cunoastem pe vecinul nostru bozgor, cu un TIR mercedes, full-options, 4.5 motorina, doua paturi, frigider, mp3 player, GPS, remorca, 18 roti, doua telefoane, unu de Ungaria, unu de Germania, ceas Swatch la mina dreapta, dar fara pic de cunostine ale limbii engleze. Cele mai trei lungi ore dina viata noastra, trec incercind sa-i explicam maimutei cum venim din Romania si vrem sa ajungem in Anglia, intr-o limba mai putin cunoscuta omului de rind, romino-englezo-maghiaro-germano-francezo-olandeza, adica prin semne. Destinatia avea sa fie Hanonver, si o parcare atit de circulata incit am stat o zi si o noapte. Nemtii, de altfel, un popor pe care il respect si il stimez(mortii ma-mii lor de nemernici) avea sa ne invete putin cite putin despre civilizatie. Noi nu luam la ocazie, din principiu si pentru ca nu vrem! Zile si nopti trec, eroii povestirii noastre devin tot mai obositi si mai putin increzatori in izbinda, pina cind … uite-l p`ala cu mini cooper.

• Hey there, can I ask you something ?
• Yeah, sure.
• Excuse me for being so straight, but, can give us a lift to Netherlands, or anywhere, we`re stuck here in this God forsaken parklot and nobody seem to care.
• Yeah, sure, let me get a coffee, and we`re of …

200 km la ora pe autostrada si intr-o clipita ajungem in Eindhoven. Nici pina in ziua de azi nu stim cum il cheama pe individ, atit de idioti sintem.
A doua zi, Andreas, neamtul tatuat, stabilit in Anglia de peste 5 ani ne duce cu masina lui cu volan pe dreapta, Vauxhaul, si ne hraneste pe feribot, unde, Radek, polonezul nomad racolat din Dunquerq ne explica: It`s all fish and chips, that`s all there is. Dupa o saptamina si exact o zi calcam cu dreptul, in Regatul Unit al Marii Britanii.

Asta e povestea pe scurt a unui trip reusit. Miine, o noua zi, o noua poveste…

View Larger Map
Pitesti – Sibiu – Deva – Faget – Timisoara – Arad – Moneasa – Sebis – Oradea – Dresden – Torgau – Liepzig – Hannover – Eindhoven – Dunquerq – Dover – Faversham – Londra – Bucuresti- ???